Sfarsit de drum

In ultima perioada, am fost foarte nehotarat. M-am decis la un moment dat sa iau pauza, dupa aceea m-am razgandit si am spus ca revin, si tot asa de mai multe ori. In realitate, tot ce era (prost sau bun) nu mai exista, cel putin nu in momentul de fata.

Am sa folosesc mai degraba o sintagma a fotbalilistilor, dar adaptata pentru mine. “Nu mai ma tin mainile”. Ce vreau sa spun este ca mintea mea este foarte activa, chiar mai activa decat in trecut, dar de fiecare data cand ma pun in fata unui calculator si incep sa scriu, se termina brusc, de parca imi taie cineva filmul. N-am fost un mare scriitor, blogger sau alte porcarii, recunosc si nici n-am spus vreodata asta, dar… ce-am facut, am facut pentru mine si cei care au citit. Probabil si d-asta, poate ca in interiorul meu nu mai simt acea dorinta de a-mi scrie gandurile pe un blog. Poate ca a fost doar o etapa, sau unealta care m-a ajutat sa trec peste o etapa. Orice-ar fi, blogul si mai ales voi ati fost pentru mine o sansa de a progresa, de a evolua spiritual. Asa ca, desi probabil am mai spus-o de cateva ori, am s-o mai spun inc-o data. Va multumesc pentru rabdare si ca mi-ati oferit o sansa.

Ce stiu sigur despre acest sfarsit de drum este ca, este un sfarsit de drum definitiv aici, in locul asta, in modul asta. In rest, nu se stie niciodata. ;-)

Ce pot sa mai zic inainte sa insumez o suma de cifre care reflecta tot ce s-a intamplat aici?

Ah… sa aveti parte de un An Nou fericit si cu multe impliniri!

Stats:

Total afisari: 81,162
Cea mai aglomerata zi: 1,387 Vizite — Sambata, Aprilie 11, 2009
Articole: 172
Comentarii: 909 (+ 2034 spam ) :-)

Pana cand o sa ne reintalnim, sa aveti parte de o viata virtuala frumoasa!

Ghici cine s-a intors?

De ceva vreme aproape ca am uitat de copilul meu. Motivele pentru aceasta neglijenta, nu stiu daca v-am mai spus, se rezuma la doua lucruri. Unu, timpul liber destul de redus datorat faptului ca m-am angajat si doi, este oboseala. Da, sunt mai repede 2 motive in 1, dar nah…

Oricum, mi-a luat ceva vreme sa reusesc, dar in proportie foarte mare toate lucrurile mi le-am asezat la locurile lor si probabil, PROBABIL, o sa incep sa va incant sau sa va ingrozesc cu ce-mi mai vine prin cap.

Asa ca se poate spune ca acum, 10 Decembrie ora 12:02, cu o zi inainte ca acest blog sa implineasca 2 ani, m-am intors. :)

N-ai prietena? Cumpara-ti!

De fapt e atat de ieftina incat valoreaza cat un joc pe Nintendo DS. Mai exact, compania japoneza Love Plus (nu stiu daca e aceeasi care fabrica si prezervativele) va lansa pe piata un joc in care utilizatorul va putea sa interactioneze cu caracterul din el.

Pentru cei care nu stiau, Nintendo DS are incorporat microfon si touchscreen, ceea ce-i permite utilizatorului sa vorbeasca si sa… atinga caracterul din joc.

Printre “provocarile” facute publice despre acest joc se enumera:

- 100 de “te iubesc” spuse caracterului.

- posibilitatea de-al tine de mana folosind pixul special, si…

- posibilitatea de-al saruta…

Aici este interviul in limba engleza.

Love Plus is a new Japanese dating simulation for the Nintendo DS that requires a fair amount of interaction between you and your simulated date. Including kissing!

Having selected a virtual girlfriend (let’s say Rinko), you’re supposed to engage her interest in real time, by taking her out on dates and planning things together. She may be shy at first, sending you mixed signals about your relationship with her. Eventually, though, if you play the game right, the two of you become more intimate. In an interview on boingboing about the game, Koh, a married man, answers some questions:

Q: “Koh, what do you and Rinko do together?”

Koh: “OK, this is pretty embarrassing. The DS has a mic and a touchscreen, so… one time, she asked me to say “I love you” a hundred times into the mic. I was on the airplane when she asked me that, so I was like, no way. There was also this part where you have to hold her hand on the touchscreen. If you touch her hand with the stylus, you get to hold her hand. And then there’s the part where you have to kiss her.”

Q: “Did you do it?”

Koh: “No, no! The girl’s face shows up on the screen, and you have to touch her lips to give her a kiss. That’s pretty weird…. this is embarrassing. I’m sweating right now just talking about it.”

Science fiction writer William Gibson popularized this idea of a relationship with a virtual girlfriend in his 1996 novel Idoru, in which a virtual person, an idoru or idol-singer, seems so real to fans that some of them want to marry her:

“What did Blackwell mean, last night, about Rez wanting to marry a Japanese girl who isn’t real?” “Idoru,” Yamazaki said. “‘Idol-singer’. She is Tei Toei. She is a personality-construct, a congeries of software agents, the creation of information-designers. She is akin to what I believe they call a ‘synthespian’, in Hollywood.”

I note in passing that this would be an interesting game to implement on sf writer Frekerik Pohl’s joymaker, a smartphone from his 1965 novel The Age of the Pussyfoot that could kiss you back.

Mintea mea nu intelege. Ajutati-o!

Cred ca sunt eu demodat, sau poate ca… imi lipseste un rulment, sau, mai multi.

Nu inteleg frate ce e asa de cool in prezentarile de moda. Ce e atat de cool sa vezi niste pisicute anorexice plimbandu-se pe scena cu nu-mai-stiu-ce costum facut din 1232 de parti, iar cu bretelele din hartie igienica.

Nu inteleg ce poti sa schimbi la o pereche de CHILOTI, spre exemplu.

Da, era fix prezentarea lui Catalin Botezatu la televizor. Si se lauda cu noua colectie de CHILOTI barbatesti a lui.

Si ma uitam. Erau niste baieti in chiloti, si cu niste ochelari d-aia de carton, unii mai erau si mascati pe fata. Am ramas prost. Nu vad ce e cool in orice fel de prezentare, sa nu mai vorbesc de o prezentare de chiloti.

Imi poate spune cineva la ce folosesc prezentarile de moda? Dar prezentarile de moda speciale pentru chiloti?

Sa lasam aurolacii in autobuz, sau nu?

Sincer, m-a bulversat cat de cat situatia asta si nu stiam ce sa cred. Eu in situatiile de morala umana sunt foarte prompt. Am de obicei o opinie clara atunci cand un lucru facut de alta persoana e de taran de la oras sau daca chiar respecta cele mai viguroase legi ale bunelor maniere si ale bunului simt.

Azi, nu prea am avut o opinie prompta…

Sa-ti povestesc…

Iau 105-ul de la Gara de Nord asa cum fac mereu cand ma duc la serviciu.
La un momentdat coboara soferul si urca in spate, dand pe cineva afara. Tot autobuzul uimit, mai rau eu ca n-am stiut ce s-a intamplat mai exact.

Totul se intoarce la normal. Pana cand striga unu’ din autobuz la sofer: “Vezi ca mai sunt 2 aurolaci”. Eu… la fel, uimit. Eram obisnuit cu aurolacii ca doar sunt cu zecile in gara, nu stiam ca mai deranjeaza pe cineva.

Urca din nou soferul in autobuz.

“Iesiti afara aurolacilor, toata lumea care a platit bilet ce trebuie sa faca? Sa va simta mirosul vostru de aurolaci?”

M-a bulversat, cum am mai spus, si nici acum cand m-am intors de la munca si m-am gandit tot timpul la chestia asta nu mi-am dat seama ce sa cred.

Adica mi se pare cam… discriminare sa dai pe cineva afara din autobuz pentru faptul ca e aurolac si ca trage din punga. Asa ar trebui s-o dai si pe mamaie care pute a… batranete (sa nu zic materii fecale), sau pe cocalarul care-si da cu spray peste transpiratie.
Pe de alta parte, are dreptate si soferul, dar… nu e treaba lui sa faca ordine in societate. D-aia sunt institutiile statului. Dar, in Romania in care traim si in care Politia trece de 10000 de ori prin zona respectiva si nu le face nimic aurolacilor… nu ma mai mira nimic.

Ce parere ai?