Doar un joc?

Jocurile online sunt foarte populare. Unele dintre aceste jocuri în care jucătorii au roluri, includ mii de persoane din toată lumea. Fiecare jucător este reprezentat printr-un avatar – o persoană imaginară(de genul elf, minotaur, bizon, pisică turbată, etc.). Avatarul se poate ridica la diferite niveluri, luptându-se cu “duşmanii” şi ducând diferite sarcini la bun sfârşit, câştigând arme sau armuri noi şi dobândind puteri noi în luptă. Unul dintre aceste jocuri este accesat de patru milioane de jucători din toată lumea şi, în orice moment, circa 500.000 de jucători se află, în acelaşi timp, pe net.

Un joc poate dura, în medie, cinci sau şase ore. Unele persoane constată, la un moment dat, că viaţa se învârte în jurul lumii lor fantastice, virtuale.(mă întreb ce o să constate atunci cand părinţii sau cine îi finanţeaza, încetează pur şi simplu, iar respectivul “jucător” se trezeşte singur într-o zi, fără bani, fără o meserie, fără un liceu, dar… asta e problema lor si treaba lor să-şi dea seama, sper doar că atunci când o să realizeze să nu fie prea târziu); Totuşi nu e nimic grav să joci astfel de jocuri, atât timp cât nu confunzi lumea reală cu cea virtuală.

Eu, personal, am văzut ce poate face un astfel de joc, ce-i drept nu am simţit pe pielea mea ci doar am vazut efectele pe un coleg. În afara că trebuia să plăteasca in jur de 50 de RON pe lună ca să poată juca, lipsea de la şcoala, îşi şantaja parinţii, iar, atunci când mai ajungea pe la şcoala numai despre elf-ul lui de “Level 15″ vorbea, cu alte cuvinte chiar şi atunci când era desparţit de calculator, de lumea virtuală el tot continua să vorbească despre ea.