Visul unei nopti de vara… (partea a 3-a)

Informatii:

Aceasta este partea a treia a textului “Visul unei nopti de vara…“, iar pana la terminarea lui, toate partile vor fi adaugate la momentul terminarii lor de catre mine pe site separat, dupa terminare, textul va fi pus sub forma de document intr-un loc accesibil pe site si disponibil pentru download.

Intre timp, daca nu ai citit a doua parte, te invit sa o citesti aici: Visul unei nopti de vara… (partea 2-a)

(Partea a 3-a) Visul unei nopti de vara…

Capitolul 4. O noapte

Era luna August, rezultatele Bacalaureatului s-au afisat, iar Dragos a trecut cu brio peste cel mai important examen din viata lui, chiar daca rezultatele obtinute la examen nu au fost mari, nici nu se astepta pana la urma sa fie prea mari. Era realist si stia ce poate, si pe deasupra nici nu s-a omorat cu invatatura in liceu. Totusi, nu mai considera Bacalaureatul ca cel mai important examen din viata lui, ci simplul fapt ca a cucerit inima Mariei, a facut ca realizarea aceasta si toate etapele de dinaintea ei sa reprezinte cel mai important examen pentru el.

Acum, Dragos a convins-o pe Maria sa-i accepte provocarea. Aceasta consta in furisarea Mariei din casa in mijlocul noptii pentru ca cei doi sa mearga intr-un loc cat mai intunecat si sa petreaca restul noptii sub cerul liber. Prevazator si constient de conditiile pe care le vor infrunta, Dragos inainte sa plece de acasa isi baga in rucsac doua lanterne.

Cei doi ajung la intrarea in una din padurile care inconjurau impreuna cu dealurile orasul Moreni.

-Unde mergem? Intreba Maria.
-Ghici!
-Hai spune-mi, mi-e frica de intuneric.
-Poftim o lanterna, si ai incredere in mine. Ah, si apropo roaga-te sa nu dam peste un urs!
-Urs!?
-Am glumit, aici nu sunt ursi… prea multi.
-Nu vin! striga Maria.
-Bine, ramai aici. Dragos face cativa pasi.
-Stai! striga din nou Maria. Stii ca te urasc pentru asta, nu?
-Da. Si eu. Ii saruta mana.

Cei doi ajung la destinatie. Pe cel mai inalt deal din oras, departe de lumina municipiului, precum si de lume. Atmosfera era linistita, vantul adia putin iar greierii isi cantau partitura, asa cum o fac cu fiecare ocazie.

-Tine si lanterna asta, te rog, sa pun patura.

Cei doi se aseza pe patura, unu langa altul, dar cu fata catre stele.

-Ti-am spus de al doilea lucru ca importanta din viata mea?
-Nu. Care e?
-Ciudat, haios, naiv, curios, copilaresc, cum vrei tu sa-i zici, e Carul Mare.
-Carul Mare?
-Mda. Nu stiu de ce, dar de fiecare data cand ma uit in sus, si-l vad, ma linisteste, oricat de rau sunt de suparat, el ma linisteste. E ceva mai mult decat o formatiune de stele, pentru mine.
-Intr-adevar.
-Offf, nu vreau sa plec de langa tine si cand ma gandesc sa maine plec imi vine sa-mi smulg parul din cap.
-Nici eu nu vreau, dar trebuie. Ii raspunse Maria.
-Da, ce o sa fac eu 5 zile din 7, fara tine acolo?
-Nu-ti face griji, sunt doar 100 de kilometrii. O sa fim ca doua stele pereche, desi distanta este imensa intre noi, vom lumina ca si cum am fi una si aceeasi stea.
-Mda, dar nu vreau asta.
-De ce nu?
-Pai… nu stiu…

Peste cateva minute de liniste:

-Dragos, te pot intreba ceva?
-Sigur!
-Ma lasi sa-ti dorm pe piept?
-Deja ti-e somn?
-Nu, dar vreau sa vad cat de repede bate inima ta… vreau sa vad daca ma aude. Daca ii spun ceva, crezi ca ma va auzi ?
-Nu stiu, cred ca te aude, poti sa-mi spui mie si eu ii transmit ei, ca sa fim siguri.
-NU. Vreau sa am certitudinea ca doar ea ma va auzi , ca doar ea va simti ce simt eu.
-Si crezi ca eu nu simt ce simti tu sau ea?
-Nu stiu… stiu doar ca trebuie sa ma auda cumva.

Minute de tacere…

-Dragos, daca ar incepe sa ploua, ce ai face?
-As sta sa ma ploua…imi place cand ploua.
-Si crezi ca ploaia ne iubeste?
-Da, ploaia ne spala de rautate, ploaia ne alinta cu picaturile mari si reci…
-Mie imi vine sa rad cand ma ploua. Ploaia e prea rece, Dragos.
-Oamenii si sufletele lor sunt uneori si mai reci decat ploaia. Raspunse el.
-De unde stii tu atat de multe lucruri despre oameni?
-Am trait printre ei, desi uneori mi s-au parut animale…
-Dragos, eu as vrea sa fiu vant…
-Vant? De ce?
-Pai cum te-as putea face fericit cand iti este prea cald cand esti plecat? Cum as putea sa-ti soptesc? Si vantul vorbeste …e racoros , uneori trist, asa cum sunt si eu uneori, seman mult cu vantul, cand se supara poate face ravagii in urma lui …asta pot sa fac si eu…
-Da?
-Da. Dar pe tine n-as vrea sa te supar niciodata…
-N-ai cum sa ma superi.
-Crezi tu ?
-Da.

Alte minute …

-Maria, tu auzi greierii ?
-Da…ei canta, canta despre noi in seara asta …
-Maria, tie iti plac stelele cu adevarat?
-Da. Acum imi plac si mai mult.Vezi cat stralucesc? Dragos, stralucesc pentru noi. Ne indeamna sa le atingem.

Maria se ridica in picioare.

-Maria, ce faci ?
-Vreau sa ating o stea , si tu trebuie sa-i cauti perechea, sa fie stele pereche.
-Pai si cum vrei sa atingi stelele?
-Vreau sa zbor…
-N-ai aripi…
-Si crezi ca am nevoie de aripi? Chicoteste si tace…
-Maria, vino inapoi aici langa mine.
-Si cu stelele ce fac ?
-Lasa-le in pace.
-De ce? Ca nu le fac niciun rau…
-Stiu, dar ele sunt acolo ca sa nu le atinga nimeni , sunt acolo sa vegheze, vom fi si noi la un moment dat acolo, langa ele.
-Pe cine vegheaza ?
-Pe noi. Hai aici langa mine si lasa-le, hai sa-mi dormi pe piept, sau nu mai vrei?
-Pai ma lasi?
-Intoteauna te voi lasa, chiar mai mult o sa-ti las mana libera sa vorbesti cu inima mea oricand vrei tu.
-Dragos, ma iubesti?
-Da.
-Si eu te iubesc…

O saruta pe cap si peste putin timp, au adormit impreuna…

Continuarea aici