Visul unei nopti de vara… (partea a 4-a)

Informatii:

Aceasta este partea patru a textului “Visul unei nopti de vara…“, iar pana la terminarea lui, toate partile vor fi adaugate la momentul terminarii lor de catre mine pe site separat, dupa terminare, textul va fi pus sub forma de document intr-un loc accesibil pe site si disponibil pentru download.

Intre timp, daca nu ai citit a treia parte, te invit sa o citesti aici: Visul unei nopti de vara… (partea 3-a)

(Partea a 4-a) Visul unei nopti de vara…

Capitolul 5. Surpriza

Dragos profitase de rezolvarea problemelor din Bucuresti, s-a inscris la facultatea de Jurnalism, si, era fericit. Din punct de vedere al sanatatii totusi, era bolnav, racise vara ca asa era el. Nu-l afecta asta se gandea ca doar oamenii sanatosi racesc vara, sau cel putin asa era vorba. Acum era acasa la parintii lui care cautau sa-l puna inapoi pe picioare cat mai repede. Nu suportau sa-l stie bolnav, mai ales cand nu-l aveau langa ei.

Acum era de 2 zile acasa, si era singur, suna soneria.

-Raspund eu! Striga Dragos, uitand ca e singur acasa. Se gandea ca e unul din amicii sai, care afland ca a ajuns inapoi in Moreni, vrea sa-l scoata in oras la o bere.

Cand se apropria de usa avea o presimtire ciudata si simtea inima cum incepe sa galopeze, cum mai niciodata n-a facut-o. Cel putin nu atunci cand se pregatea sa deschida o usa.

Deschide usa si, surpriza, era Maria.

-Buna

-Buna, raspunse Dragos cu inima inca la turatie maxima si se gandea desi stia ca e imposibil ca nu cumva simplul fapt ca Maria era pe partea cealalta a usii a facut ca inima sa-i bata asa puternic.

-Dragos, te-am sunat toata dimineata. Ce se intampla cu tine?
-Nimic. Doar o afurisita de raceala care m-a tintuit la pat azi. N-am vrut sa ti-o dau si tie.
-Bine,bine, dar si telefonul e bolnav?
-Pai, nu stiu, a ramas in bucatarie de aseara si nu m-am dus sa-l iau, iar daca nu l-am auzit niciodata sunand, nici nu m-am sinchisit sa vad daca am ceva pe el. Iar acum avand in vedere ca probabil ai luat si tu raceala, ce-ar fi sa ma saruti?
-Nu. Nici nu-ti dai seama cate griji mi-am facut pentru tine si tu te eschivezi cu niste scuze aberante. Iar eu, o afurisita, vin si-ti bat la usa, speriata si furioasa in acelasi timp.
-N-am patit nimic, si tocmai pentru ca sunt racit, am vrut sa te protejez deci merit un sarut!
-Nu,Dragos! am spus deja ca nu. Unde sunt ai tai, ai mancat ceva azi? Si ce-i cu asta sa ma protejezi ? Nici acum nu ai inteles ca eu vreau sa simt tot ce simti tu ? Atunci cand plangi, vreau sa plang si eu, cand esti trist sa fiu si eu trista, dar si cand vei fi fericit, sa fiu si eu fericita. Acelasi lucru se poate spune si despre boli, mi-e indiferent daca imi dai si mie raceala, atat timp cat e de la tine.
-Wow, chiar te-am suparat se pare ca nu ti-am raspuns la telefon. Incercand sa mute directia discutiei spre altceva, revine la raspunsul despre parintii lui.

-Ai mei au gasit fericirea ca un facut exact de cand am plecat eu, si acum se plimba pe deal, prin parc, pe unde gasesc, mai niciodata nu-i gasesc pe acasa, nici cand ii sun de la Bucuresti. Si da, am incercat sa mananc ceva, dar nu prea am reusit…
-O doamne. Te porti ca un copil azi. Sau te-ai lovit la cap? Zambeste.
-Da am cazut in cap din pat cand m-am grabit sa vin la usa. Chicoteste.
-Lasand gluma deoparte, trebuie sa mananci ceva!
-Asta inseamna ca o sa gatesti tu?! Intreaba glumet.
-De ce nu? Crezi ca nu ma pricep?
-Pai,nu te’am auzit niciodata ca ai fi gatit ceva…
-Toate au un inceput…
-Da, vezi sa nu incepi sa dai foc la casa.

Dragos rade, si cand se opreste:

-Maria esti un vulcan. Acum 5 minute erai pe cale sa erupi si acum te-ai calmat. Ce-ar fi sa ma pupi ?
-Ce-ar fi sa-ti pup o palma peste botul ala? Afla ca inca nu m-am calmat in totalitate si ca inca nu prea am chef de glume. Spune ce vrei sa mananci?
-N-avem in  frigider ce vreau eu …
-Dragos, lasa gluma, te lovesc! Spune odata.
-Bine, reao, fa-mi ce stii tu, nu-s pretentios, de altfel nici nu mi-e foame, cum am mai si spus si macar sa nu dai tu foc la casa, deci ce vrei tu!.
-Offf, nu intelegi nimic si tot iti arde de glume. Sunt si in intarziere, trebuie sa ma intalnesc cu fetele pentru un proiect.
-Pai de ce nu mi-ai spus de la inceput. Ai nevoie de ajutor ? Pentru prima data, Dragos a devenit serios.
-Nu. Am nevoie de o vacanta.
-Hai la mare! Din nou e serios si o imbratiseaza. Maria nu schiteaza nimic, dint-o data:
-Ce?! incearca sa scape de imbratisearea lui. Ai innebunit!. Crezi ca am timp? Am atatea chestii pe cap si tie iti arde de mare.
-Hai, Maria! Hai sa fugim, sa evadam cateva zile.
-Tu esti intr-adevar bolnav. Cum naiba sa plecam cand tocmai ti-am spus ca eu am de terminat o groaza de lucruri aici.
-Si tot tu ai spus ca vrei o vacanta, ma rog, prefer sa ma retrag din conversatie inainte sa “erupi” aici in bucatarie.
-Lasa ca mai bine, plec de la tine, ca nu cumva sa “erup”… ORICAND !
-Ciudat pentru ca am impresia ca tocmai ai facut-o!

Doua ore mai tarziu, Dragos primeste un mesaj:

« Imi pare rau ca am vorbit si ca am plecat asa. Sunt intr-o perioada nefavorabila, atata tot, iar cand am aflat ca esti in oras si nu imi raspuneai,parca  innebunisem. Stiu ca tu ai vrut sa ma ajuti…

P.S. fa-ti bagajele, la noapte plecam la mare, am luat deja biletele »

Dragos scrie si el un mesaj « Pe bune ?! Ce ma bucur ca vrei ! N-am fost niciodata la mare ! Sa-mi iau doar slipi ? sau si papucii?aaa… sa nu uit colacul.Vin sa te iau ? Chiar nu m-ai pacalit ;-)

Un minut mai tarziu telefonul suna pe noptiera.Maria.

-Dragos, ia-ti tot ce vrei, n-avem timp pentru detalii si nici ca tu sa nu ma crezi.
-Pai, la cat avem trenul? Intreaba Dragos, realizand ca Maria nu glumeste
-La 4 :30.
-Plecam de la mine atunci. Vin sa te iau intr-o ora.
-Bine, mai am doar sa-mi verific lista si sa fac un dus. Raspunse Maria
-Ok.

Maria era mereu calculata. Nu pleca nicioadata nicaieri fara sa verifice daca a luat tot ce-i necesar.El o iubea pentru asta, ca nu mai trebuia sa stea el mereu sa analizeze. Il fascina ca mereu era concentrata sa nu uite ceva, iar Maria il iubea pe Dragos ca era un dezordonat, nu de altceva, dar era constienta ca nu putea fi perfect, si pe de-o partea era mai linistita cand stia ca acesta era unul din defectele lui si nu altceva mai grav.

Desi, Maria era mereu aranjata si calculata, parul nu i-a stat niciodata asa cum trebuia, era mereu razvratit si rebel. Mereu a avut parul cret, si il iubea petru ca o facea sa semene cu tatal ei, exceptie de la regula aceasta, n-o facea nici acea seara cand cei doi s-au reintalnit sa plece, iar de data aceasta Maria ii acorda lui Dragos sarutul mult dorit, chiar mai multe.

La 4:20 erau in gara, cu bagaje, cu ganduri, cu tot. Maria era asa de fericita. Pe chipul ei bronzat si’n ochi se citea bucuria. Era asemenea unui copil care se bucura de o jucarie primita in dar sau de vreo bomboana data de mama dupa cina.

Era august. Era aproape sfarsitul verii, iar Dragos urma sa inceapa facultatea dupa aceasta… surpriza…

-Uite trenul,Dragos. Iubesc trenurile.Ele ne duc unde vrem sa ajungem.Si mereu ajungem rar acolo unde vrem.
-Da, si eu iubesc trenurile… rar fac accidente. Rade.
-Glumet, din nou se pare. Asa imi arati tu ca ma iubesti, se pare!
-Mda, ti-am spus in mesaj si cu mai multe alte ocazii ca n-am fost la mare, nici nu-ti dai seama ce inseamna acum pentru mine. Este tot ce mi-am dorit, cu tine… la mare. E de vis…
-Bine, nu mai visa si hai ! striga Maria, la deschiderea usilor.

Tot drumul pana in Costinesti, Maria a dormit, iar Dragos a privit cum copacii sau garile se indeparteaza. Avea dreptate Maria. Doar trenurile te fac sa simit emotia unei calatorii intr-un loc in care mergi aproape niciodata.

La 10, au coborat din tren.

-Maria, vom dormi pe plaja ?

Ea incepe sa rada.

-Bineinteles ca nu. Mama are o prietena pe care a sunat-o aseara sa-i spuna ca sosim. Ea locuieste doua strazi mai incolo de gara.Venim la ea in fiecare an.E o doamna cam de varsta a treia ,dar e o femeie minunata si asa ca, o sa stam la ea.

Instalati la doamna Petrescu, femeia de care vorbise Maria, nerabdatori unul mai mult ca celalalt sa simta nisipul fierbinte arzandu-le talpile au plecat la plaja.

In aceeasi seara s-au plimbat linistiti pe faleza, tinandu-se de mana, iar Maria a facut o groaza de poze. Au mancat inghetata, si vata pe bat, au alergat in picioarele goale de-a lungul marii.

Erau fericiti, erau impreuna si asta conta mai mult decat orice. Inainte sa plece spre gazda lor, Maria a luat-o putin inainte, Dragos venind din spatele ei, o apuca de mana si o intoarce cu fata spre el, imediat dupa aceea, o ridica de pe sol si o tinea in brate, invartindu-se cu ea. Apa era calda, neasteptat chiar de calda si ajungea uneori cu valurile pana la genunchii lui, intr-o clipa Dragos isi duse buzele spre urechea ei si ii spuse lin:

-Esti tot ce mi-am dorit, nu vreau nimic altceva in schimbul tau, si… . Luand o mana de dupa gatul lui, Maria, ii pune degetul la gura si ii spune.
-Taci ! Stiam deja asta ! Si da, si eu te iubesc la fel de mult.
-Bine, dar… lasa…
-Ce? Spune-mi! Nu suport sa nu-mi spui, stii asta.
-Bine… Ce-ar fi sa stam sa astept pana la rasaritul soarelui?
-Pai raceala ta? Ai nevoie de odihna.
-Lasa raceala, o insel cu tine. Ii face din ochi.
-Bine, desi nu prea sunt de acord si ce-o sa facem, stam treji?
-Da. Ce mai sunt? 5 ore? Incep amandoi sa rada.

-Putem sa ne sarutam. Ce zici?
-Dar tu chiar esti direct, n-ai treaba!. O sa dorm pe tine, ai sa vezi tu. Ii spune Maria.
-Off. Bine, poate ne ia pe amandoi somnu si ne trezim cand apune soarele si nu atunci cand rasare…
-Punem alarma la telefon.
-Da, culca-te pe mine si taci, am sa stau cu Carul Mare la un schimb de priviri, ce stii tu.

Peste 5 ore, cu cateva momente inainte ca soarele sa se vada, Dragos ridica capul de pe capul inca plin cu vise al Mariei.

-Maria! Trezeste-te! Uite!

Continuare in zilele urmatoare…