Nicu Constantin a incetat din viata, ieri, la varsta de 70 de ani in urma unui stop cardio-respirator. Acesta a fost spitalizat in urma cu o luna, datorita unei crize pulmonare severe, medicii spunand cu ceva timp ca starea sa nu prezinta semne de ameliorare si va trebui tinut in continuare conectat la aparatele respiratorii.
“Actorul a suferit un prim stop cardio-respirator în jurul orei 14.00, s-a reuşit resuscitarea, însă, după mai puţin de două ore, a suferit un alt puseu, iar manevrele de resuscitare s-au încheiat după aproape o oră, fără niciun rezultat, din păcate”, a precizat directorul Spitalului Militar din Capitală, Ioan Sârbu.
Rapidul a fost parasit mai intai de Florian Pittis in urma cu ceva vreme, iar ieri de un alt mare fan al echipei atat de iubite de mine, dar mai ales de ei. Pacat, pentru ca acesti doi OAMENI au fost extraordinari de puternici rezistand sa vada echipa in toate starile posibile, de la extazul castigarii unor titluri de campioni, pana la umilinta acordata de catre comunisti atat echipei, dar si fanilor ei. Imi pare rau ca acesti oameni, impreuna cu doar cativa inca in viata, sunt printre singurii care mai aduc aminte de perioada aceea de glorie, in care Rapidul juca pentru glorie, din placere…
Inca o data, pacat ca a trebuit sa se termine asa… Odihneasca-se in pace, daca intr-adevar foloseste la ceva aceasta expresie.
Ce este si mai terbil ca in afara de cinematografia romana, si cea universala este in doliu, odata cu trecerea in nefiinta a actorului Patrick Swayze.
A inceput Campionatul European de Baschet Masculin?
Da, a inceput acum 2 zile si nimeni n-a spus nimic. Acum poate unii dintre voi stiau, ca probabil cand ati cautat ceva interesant pe la televizor ati reusit sa dati si peste acest spectacol. Dar de ce nu a fost mai mult mediatizat?
Unul din motive este, poate, neparticiparea nationalei de baschet a Romaniei, dar cum vrei sa se realizeze o echipa buna de baschet, daca acest sport nu este destul de mediatizat in Romania? Cum vrei ca un copil de 10-11 ani sa spuna: “Tata, vreau sa joc baschet”, in loc de: “Tata, vreau sa joc fotbal si sa sparg seminte pe un stadion de fotbal, manca-ti-as, ah si… tata? Ai ceva impotriva daca mai ascult si manele?”, daca nu vede cat de frumos si curat e baschetul jucat de profesionisti.
Dar celalalt motiv si cel mai “important” este ca nici Gigi si nici Piticul Porno a.k.a. Turcu nu se uita la baschet, dar Turcu poate chiar are o scuza si ar fi fost un paradox ca un dwarf sa se uite la un joc al gigantilor. Oricum, daca macar unul dintre ei ar fi facut referire la un Pau Gasol sau Tony Parker, imediat atentia presei (care trebuie sa fie neinfluentata si care are rolul de a ne informa intr-un mod obiectiv), s-ar fi schimbat asupra Campionatului European.
Ne informeaza despre ce rahaturi spune Gigi Becali, adica Razvan Lucescu n-are ce cauta la “nationala” si ca echipa de abia se misca, si despre cum il pupa in fund pe Piturca, spunand ca el de fapt ar fi omul potrivit. (uitand ca Piturca a lasat-o in asa hal, Razvan doar incearca s-o repuna pe picioare si… chiar reuseste pana acum)
Poftim titlu: “Presa austriacă: “Aşa putem să-i distrugem pe jucătorii lui Dracula” » Vezi cum!” (wow, ce stire… cum? o sa ne suga de… sange?!?!)
Va jur ca niciunul dintre cele doua “mega-siteuri” sportive nu furnizeaza NICI O imagine\stire\informatie, despre Campionatul de Baschet, in schimb il arata pe Becali imbracat in blugi si camasa cum face duble. DEZGUSTATOR!
Dar, traim in Romania. Stim doar de fotbal si m@|\|E|_3, macar daca ne-am pricepe asa cum trebuie la fotbal, dar neah…
Inchei aici, iar pentru cei carora LE PASA INTR-ADEVAR DE SPORT, am sa le ofer programul televizarilor meciurilor din Campionat care urmeaza.
Toate meciurile sunt pe Sport 1.
Miercuri 9.9.09
9.00 – Grecia – Croatia (reluare)
17.30 – Rusia – Franta (in direct)
19.15 – Spania – Slovenia (in direct)
Joi 10.9.09
9.00 – Rusia – Franta (reluare)
Programul il voi actualiza imediat cand aflu informatii noi.
Giuleştenii s-au umplut de penibil aseară, încasînd 3 goluri de la o nou-promovată care nu bătuse pe nimeni şi nu marcase nici un gol
Rapidul a mers cu nasul pe sus la Ploieşti, după victoria lejeră din etapa trecută, 2-0 cu Alba Iulia. Hizo a riscat şi a jucat cu două vîrfuri de careu, însă marea lui eroare a fost să-l titularizeze pe Mardare ca fundaş stînga. Totuşi, oaspeţii au început bine şi Bozovici a marcat pentru 0-1. A fost doar o păcăleală, întrucît reuşita muntenegreanului a reprezentat un cadou al lui Rohat (25). Oaspeţii puteau “închide” meciul peste alte două minute, dar lui Răduţă, scăpat singur, i s-au muiat picioarele.
Perfect pentru giuleşteni cît să li se potrivească proverbul “Pe cine nu laşi să moară nu te lasă să trăieşti”. Lazăr a jucat ca un începător o minge simplă şi Liviu Ganea a profitat, ajutat şi de parada de copil nevinovat a lui Straton (30). Apoi, s-a făcut 2-1, după o bijuterie a lui Alexe: reluare senzaţională din întoarcere, exact în vinclu, după o centrare a lui Strătilă.
Prahovenii au ucis meciul la 8 minute de la reluare. Stan şi Bran, pardon, Fernandes şi Mardare s-au făcut de rîs, au scăpat o minge, iar Alexe nu i-a iertat şi a securizat prima victorie a Astrei în Liga I.
Articolul si GSP
Ma intreb acum daca nu cumva Dan Udrea e ruda cu mult mai celebra Elena Udrea… poate frati? Adica asa macar s-ar explica si de unde ii se trage prostia asta stralucitoare, iar daca ar fi adevarat, s-ar dovedi ca prostia este ereditara si se transmite prin gene de la tata la fiu.
Ma mai intreb cum a angajat GSP-ul acest mare caracter, care ar trebui mai bine sa scrie satire pe hartie iginenica decat articole intr-o publicatie unde textul trebuie sa aibe caracter obiectiv, si nu unul subiectiv.
Sau bine, faci satira, atunci baga-i pe toti intr-o oala.
Dar de ce atunci cand s-a intrerupt meciul Rapid – Steaua (1-0) in minutul 71,”razboinicul luminii”, Lovin s-a dus sa planga pe intuneric in vestiar ca un emokid, nu s-a scris nimic?
Sau de ce nu s-a facut caterinca atunci cand toata reteaua de influenta cu arbitrii a lui Dinamo a picat, iar “cainii spartani” care se pregateau pentru “Sampions Ligue”, s-au transformat in niste catelusi plangacosi, pierzand campionatul dupa ce au ocupat primul loc 31 din 34 de etape?
“Perfect pentru giuleşteni cît să li se potrivească proverbul “Pe cine nu laşi să moară nu te lasă să trăieşti”
Eu zic ca in curand o sa li se potriveasca perfect si celor de la GSP un proverb: “Cine sapa groapa altuia, cade singur in ea”.
Sau eu cel putin asa vad viitorul Gazetei Sportului, care se afla intr-o incercare disperata de a capata monopolul presei sportive, si care probabil vor muri singuri, datorita cererilor absurde fata de cititorii sai si iubitorilor adevarati de sport. Mi se pare o grandomanie excesiva sa ceri bani ca sa vizionezi niste clipuri de cateva secunde, si se mai lauda ca lor le pasa de sport… no shit!
Intrebarea este urmatoarea: Unde sunt institutiile statului care se “autosesizeaza”, de fiecare data cand cei de la Parazitii scot un album nou?
Ma intreb de ce nu-i amendeaza pe acesti avari, infometati de bani care evident nu indeplinesc anumite conditii normale prevazute de lege.
Iar aici ma refer la gradul de acoperire nationala a postului GSPTV, care nu este indeajuns de mare incat sa poata transmite meciuri de interes national si totodata posibilitatea telespectatorilor de acces la acest post este redusa. Dar cum spuneam, CNA-ul e mai preocupat sa asculte muzica de la Parazitii si sa-i chinuie pe ei, decat sa ne scape de niste nenorociti adevarati.
Meciul si suporterii
N-am avut unde sa vad meciul, ca pe net nu a mers vazut, dar am citit pe siteul celor de la GSP ca fanii s-au luat la bataie in minutul 42 la scorul de 2-1 pentru Astra.
Intodeauna am fost impotriva violentei, iar tot ce pot sa spun este ca acei “fani” care se bat, nu sunt fani adevarati. Da, au fost sa incurajeze echipa, au depus un efort financiar, fizic, emotional si este de RE-MAR-CAT, dar de ce mama ma-sii trebuie sa te bati atunci cand echipa au un meci prost? Ca sa joace echipa cu portile inchise 10 etape?
Nu reprezinta jocul echipei niciodata o scuza, astea-s doar pretexte. Daca nu-ti place cum joaca echipa si simti ca nu mai suporti o noua infrangere, pleaca acasa, sau fluiera la jucatori, sau du-te si tine cu Steaua… nu stiu, dar de la violenta la tragedie e un singur pas, si nimeni nu merita sa moara sau sa fie ranit din cauza unui joc, oricat de mari ar fi orgoliile. Intodeauna am considerat fanii care incep astfel de violente niste oameni frustrati cu viata lor, si-mi pare rau ca de data asta acesti oameni au fost cei care au sustinut Rapidul la meciul cu Astra, acestia nu merita sa sustina o echipa ca Rapid.
Si da, Rapidul a fost umilit de o echipa de desculti, si ce?! Si pe mine m-a luat cu fiori cand am vazut scorul si chiar m-am uitat de mai multe ori sa vad daca chiar am citit corect. Da, Hizo a gresit echipa, da Fernandes si Mardare s-au dat cap in cap, iar Lazar si Straton au gresit, si ce?! Sunt oameni, au zile bune si zile mai putin bune, ei sunt cei care joaca corect si pe bune, indiferent de adversar, d-aia se mai intampla astfel de meciuri, iar daca unii suporteri au uitat acest lucru inseamna ca ar trebui sa se reorienteze spre o “alta” echipa, pentru ca nu stiu de ce, dar eu ma ramas la fel de indragostit de Rapid indiferent de rezultatele negative, la fel cum am fost inca de la inceput, odata cu cea mai indepartata amintere a mea despre Rapid, atunci cand a castigat Supercupa Romaniei pe 6 Octombrie 1999, in fata Stelei cu 5-0.
O saptamana neagra pentru cursele de Formula 1 si 2. Daca acum aproape o saptamana tanarul de 18 ani, Henry Surtees a pierit intr-un accident produs in cursa de Formula 2 de la Brands Hatch, sambata aceasta si pilotul brazilian Felippe Massa a fost foarte aproape sa sfarseasca intr-un mod asemanator.
Daca pentru Henry Surtees totul a inceput de la o iesire in decor a unui oponent, iar dupa ce acesta s-a lovit cu masina de parapet, una din rotile din spate s-a desprins si a ajuns pe pista unde l-a lovit pe pilotul de 18 ani in cap, omorandu-l pe loc.
Iar…
Campionul mondial de origine braziliana de la Ferrari a fost lovit in cap de un arc provenit de la una din suspensiile monopostului pe care il conducea inca un pilot brazilian, in timpul calificarilor din cadrul Marelui Premiu al Ungariei. In urma impactului cu arcul, pilotul Felipe Massa si-a pierdut cunostinta si a intrat la o viteza de aproximativ 200 de km/h intr-un parapet format din cauciuri. Din fericire Felipe Massa a fost mai norocos decat Henry Surtees si a scapat cu viata, nu se stie insa daca o sa mai poata concura pe viitor, acesta fiind supus mai multor operatii, iar vederea acestuia poate fi puternic afectata, impactul cu arcul fiind in dreptul ochiului stang.
Mi se pare ciudata asemanarea dintre cele doua accidente. In orice caz, macar unul din cei doi piloti poate sa mai aiba parte de inca o sansa si trebuie sa recunosc ca desi pentru astfel de accidente ma uit la cursele automobilistice, nu-mi place sa vad cand cineva este ranit grav sau… moare. Pacat.
Era iarna… bine, vorba vine “iarna”. Era ianuarie, nu era zapada, era doar frig. Plictisit, dar cu o extraordinara pofta de a alerga si de a-mi consuma energia, care oricum se ducea pe plictiseala, m-am gandit sa ies sa alerg. Castile in urechi, alergam printr-o zona cu multe case.
La un moment dat iese un tip cam tripat (de la paharul de tuica, probabil) dintr-o curte si ma intreaba: “De ce alergi, baiete?“. N-am spus nimic, am continuat sa alerg.
…
Acum, 5 luni mai tarziu si o entorsa care mi-a facut glezna de doua ori mai mare decat era normal, am gasit raspunsul. Bineinteles, raspunsul nu e pentru oricine, in niciun caz pentru tipu’ care m-a intrebat ci, in special pentru mine.
Sportul e o metafora perfecta pentru viata. Defapt, daca ma gandesc bine paralele intre sport si viata le gasesc in vocabularul nostru: “Alergam prin viata”, “Ai calcat stramb”, etc.
Sportul e un univers paralel cu viata. Da, fara viata n-ar exista sportul, pentru ca n-ar avea cine sa-l practice. Insa, nici fara sport nu ar exista viata, sau cel putin nu atat de indelungata sau sanatoasa. Oricum, nu vreau sa vorbesc despre efectele benefice pe care ni le da sportul ci despre numeroasele situatii “ascunse” in sport, pe care le regasim in viata pe care o traim.
1. Cand alerg spre exemplu, am senzatia ca nu mai pot respira, ca imi vine sa lesin, ca nu mai pot continua. La fel si in viata incerc sa alerg prin ea, dau de probleme, nu mai pot rezista, incer sa ma opresc. In ambele situatii conteaza puterea mintii, taria de caracter. Ma opresc sa respir? Renunt? In orice caz trebuie sa alerg afara sa imi dau seama daca am o tarie de caracter, cat de mult sunt dispus sa sacrific, sa cad si sa mor ca-mi cedeaza inima, in ordine sa vad daca rezist sa alerg in viata si daca imi pot depasi limitele. Practic, trebuie sa alerg afara sa stiu ce stare de spirit am nevoie ca sa-mi depasesc situatiile in care nu pot “respira” in viata reala, si sa depasesc momentele in care vreau sa ma opresc.
2. Cand vine inspre mine un blond de 1.90 si 100+ de kg si incearca sa ma blocheze, orice as face sa-l evit, tot ma loveste. Fie ca-mi da una in fata sau ca ma face sa calc stramb, tot cad secerat. Nu spun. Asta e sportul, exista contact. Dar, exact asa e si in viata. Inlocuieste tipul blond de 1.90 inaltime si 100+ de kg cu o problema, o boala sau un obstacol in viata. Are acelasi efect. Acum, nu vreau sa par ipocrit sau retardat, si sa las sa se inteleaga ca de abia astept sa imi rup gatul, dar mie imi place momentul dupa ce cad, imi place imediat dupa ce constientizez durerea si gravitatea ei. Imi place sa ma ridic, sa ma sterg de praf si sa revin cat mai repede in joc si sa spun “Asta e tot ce poti?”.
3. Victoriile. Poate cele mai frumoase momente dintr-un sport. Cu ce putem face paralela intre sport – viata in cadrul victoriilor? Hmmm… Fericirea!.
Victoriile dintr-un sport si fericirea din viata pentru mine sunt doua lucruri cu o perioada scurta de existenta. Nu poti fi sigur niciodata daca nu cumva urmatorul adversar te va invinge, sau in cazul fericirii, cand va veni ceva care sa-ti darame universul, care la un moment dat, parea perfect. Pentru evitarea acestor doua lucruri avem nevoie sa ne pregatim si sa ne asteptam la ce e mai rau, vesnic si fara intrerupere.
4. Iubirea. In sport si in viata reala.
Aici, ce-i drept, nu e chiar o paralela. Mai degraba un sentiment comun prin care se realizeaza o paralela. Cum sentimentul de iubire nu l-am gasit in lumea reala, in schimb am gasit doar iluzii, raman doar la iubirea mea pentru sport. Baschetul. Sincer, nu pot rezista fara el. Doar cand ma gandesc la el, ce simt cand zbor incercand sa prind o minge, sentimentul de euforie pe care mi-l da un cos sau o pasa decisiva, sau rasul pe care mi-l provoaca incepatorii care mai joaca cu mine cand fac cate-o boacana, ma face sa il joc la nesfarsit. Probabil, daca inlocuim prinsul mingiei cu zambetul persoanei iubitei, sau senzatia de euforie pe care mi-o da un cos sau o pasa decisiva cu senzatia de euforie datorata unui sarut si a unei imbratisari, rezulta exact sentimentul de iubire pe care-l am sau ar trebui sa-l am fata de persoana pe care o iubesc. Mergand mai departe putem lua in considerare daca merita sa iubim sportul/persoana. Daca e potrivit/a pentru mine. Daca am vreo sansa pe viitor. Toate astea necesita a fi luate in considerare.
Paralelele sunt incredibil de multe. Increderea – Coechipieri, Pasa gresita – Greseli in viata, etc. Doar ca, trebuie sa ma opresc aici.
Poate crezi ca ce am scris eu e pueril. Poate nu. Defapt nici nu trebuie sa-mi fac griji daca e ok sau nu, stiu ca nu sunt singurul care considera asta, oricum stiu sigur ca unii dintre voi o sa-mi acordati dreptate, dar totodata stiu ca unii vor spune ca nu gandesc cum trebuie. :-)
Nicu Constantin a incetat din viata, ieri, la varsta de 70 de ani in urma unui stop cardio-respirator. Acesta a fost spitalizat in urma cu o luna, datorita unei crize pulmonare severe, medicii spunand cu ceva timp ca starea sa nu prezinta semne de ameliorare si va trebui tinut in continuare conectat la aparatele respiratorii.
ce au de comentat ei...